Țin minte că pe la 5 ani desenam siluete de femei, ca să le îmbrac în cele mai frumoase personaje, pe care creioanele și fardurile de pleoape ale mamei le puteau contura. De ce fardurile? Păi aveau efect metalizat, spre deosebire de creioanele colorate. 🥹

Iar când aveam 7 ani, împreună cu verișoara mea, am tăiat așternutul de pat, ca să ne facem rochii de zeițe. 😍 Inspirată, mama ne-a cumpărat un material lung de câțiva metri. Bine, știa ea ce știa. Mașina de cusut îi era prietenă, și ei și tatălui meu. Doar mi-au transformat în realitate rochia de vals pe care o desenasem pentru serbare, 4 ani mai târziu.

Deci trebuia să fiu designer vestimentar? M-am pus pe cursuri și învățat. Mi-am luat mașină de cusut, am croit, am cusut. Ba chiar am și făcut pregătire pentru a urma a doua facultate la Arte, la secția de design. Totul era minunat, dar ceva tot îmi lipsea.

În tot procesul căutării și învățării, a apărut șansa să descopăr stilismul. Cumva, ca un bonus la ceea ce încercam deja. Mi s-a potrivit ca o mănușă. Însă undeva pe drum, mi-am dat seama: Hey, eu prin ceea ce am învățat, ratez psihicul. 🤓 Așa că, între timp, am devenit Style Coach, aprofundând la Style Coaching Institute un pic din acest aspect care îmi scăpa.

Spre surprinderea mea, nici asta nu a fost destul, motiv pentru care, în prezent, sunt studentă la psihologie. În sfârșit, simt că sunt pe calea mea. Am înțeles că aveam nevoie de personajele pe care le desenam la 5 ani.

Fie că participi la cursurile mele de grup, fie că vii la consultanță individuală, îți promit că te voi ghida să te cauți, să te regăsești și să te proclami, pe tine cea autentică, în sincron de la interior la exterior. Știu că nu există două drumuri la fel. Am propriul istoric ca dovadă, completat atât de frumos de cel al clientelor care mi-au trecut pragul. Dacă simți, doar fă un pas, orice pas.